Bijuteriile vikinge au început destul de clar – cu benzi și inele neîmpodobite – dar s-au dezvoltat rapid într-o artă complicată și măiestrie, cu o preferință puternică pentru argint, neobișnuită în Evul Mediu. Cele două metode cele mai folosite de vikingi au fost filigranul și repoussé. Principalele teme ale bijuteriilor vikinge sunt modele ale naturii și animale, crescând în abstractie pe măsură ce perioada de timp a progresat. Mai târziu, bijuteriile vikinge încep, de asemenea, să prezinte modele geometrice simpliste.

Cea mai complicată lucrare vikingă recuperată este un set de două trupe din secolul al VI-lea în Alleberg, Suedia. Bijuteriile barbare erau foarte asemănătoare cu cele ale vikingilor, având multe din aceleași teme. Modelele geometrice și abstracte erau prezente în mare parte din arta barbară. Ca și alte femei barbare, femeile viking aveau nevoie de bijuterii pentru a-și păstra hainele și probabil că erau rareori văzute fără ele.